BISERICĂ MARAMUREŞANĂ LA CHIŞINĂU

BISERICĂ MARAMUREŞANĂ LA CHIŞINĂU
15.04.2008

BISERICĂ MARAMUREŞANĂ LA CHIŞINĂU
Cu Hramul „Sf.Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”

De peste crestele bătrânilor noştri Carpaţi. Din Maramureşul istoric. Cam de pe acolo, unde a descălecat primul Domnitor oficial al Moldovei, în 1359, - străbunicul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, de asemenea, şi străbunul nostru al tuturor, Voievodul Bogdan I. De la care, într-un fel, o pornirăm, preluând şi transmiţând ştafeta, generaţie după generaţie, cu toţii : cei, care, vorba cronicarului Grigore Ureche, „de la Râm ne tragem” – fie moldoveni, munteni, ardeleni, sau de altă seminţie „râmlenească”.
Aşa s-a întâmplat, că visul unui mic grup de oameni (inclusiv pedagogi, medici şi farmacişti; printre care şi umila persoană a subsemnatului ), la care au aderat pe parcurs mai mulţi inşi de bună credinţă – toţi, la un loc, animaţi de cuviosul preot paroh Severian Gheras şi distinsa preoteasă Marina, - de a aduce o biserică „de la izvoarele noastre” şi de a o înălţa în inima capitalei moldave... s-a realizat ceva mai târziu decât ne-am propus iniţial. Deoarece, au fost la mijloc şi niscai obstacole – cum fără asta în Ţara lui badea Mior!? Ne mai vorbind de faptul, că şi finanţele necesare, bănuţ cu bănuţ, s-au adunat, deşi donaţi din suflet, cam cu scârţ în situaţia în care ne aflăm astăzi...

Principalul e, totuşi, că Sfântul locaş şi-a ocupat, în sfârşit, locul său hărăzit, după cum afirmam cu doi ani în urmă, de Cel de Sus. Or, o biserică nu se face, nu se zideşte şi nu se înalţă doar cu vrerea omului; mai trebuie şi un „Doamne Ajută!”. Care s-a şi răsfrânt benefic – mereu jinduit şi întotdeauna aşteptat – asupra noastră la momentul potrivit.

În această ordine de idei, e ceva mai mult decât semnificativ faptul, că o Casă a Domnului îşi va deschide cât se poate de larg uşile sale pentru oameni, pentru fiecare dintre noi în chiar preajma Sfintelor Paşti.

E poate şi un semn de aprobare, de încurajare pentru cei, care şi-au adus sau îşi vor aduce obolul şi modestul aport (nu numaidecât material) atât la ridicarea în spaţiu, cât şi la păstrarea şi dăinuirea în timp a acestei Minuni de pe Calea Orheiului – biserica creştină, zămislită din brad şi gorun carpatin, cu Hramul „Sf.Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”. Şi care ne va aminti – clipă de clipă, an de an şi de-a pururi – de rădăcinile şi obârşia noastră. Ca să ţinem minte! S-o ştim şi s-o transmitem copiilor şi nepoţilor, dar şi strănepoţilor noştri. Şi tot aşa cum zice Cartea Cărţilor, în veac!

Doctor Liviu Belâi, Asociaţia Obştească ProFarmacia